Tăblita ouija este cel mai cunoscut instrument utilizat in cadrul şedinţelor de spiritism, pentru a comunica cu sufletele celor care nu se mai află printre noi.


Este vorba de o tăbliţă din lemn, pe care sunt gravate literele alfabetului, cifrele de la 1 la 10, cuvintele da și nu, mesajul la revedere și, eventual, diferite alte simboluri. În timpul şedinţelor de spiritism, mai multe persoane susțin această tăbliţă, pe care se află o mică planșetă sau o lupă, ce începe să se deplaseze pe deasupra literelor și cifrelor, oferind răspunsuri la întrebările participanților. Se presupune că aceste răspunsuri sunt oferite de spiritele care au fost invocate la începutul şedinţei.

Denumirea tablitei ouija provine din cuvântul da rostit în două limbi diferite: germană și franceză. Pe tăbliţă este gravat acest cuvânt, iar prima întrebare care se pune de obicei spiritului este dacă se află acolo. Dacă ședința are succes, răspunsul este da. Aceasta este originea numelui.

Reguli pentru folosirea tăbliței ouija în ședințele de spiritism


În ceea ce privește şedinţele de spiritism desfășurate în jurul unei tăblițe ouija, se consideră că trebuiesc respectate câteva reguli:

  • fiecare participant trebuie să își pună câte două degete pe tăbliţă, în timpul ședinței, astfel că numărul acestora nu poate fi prea mare;

  • în timpul şedinţei, fiecare participant trebuie să rămână așezat la locul său și să nu își retragă degetele de pe tăbliţă;

  • trebuiesc evitate întrebările referitoare la modul în care a murit spiritul invocat sau la situația acestuia din lumea de dincolo.
    Dincolo de farmecul și ineditul unei comunicări cu spiritele, precum și de informațiile care se pot obține astfel, există și numeroase avertismente legate de utilizarea acestor obiecte.
    De pildă, există pericolul apariției unui spirit malefic, care să încerce să pună stăpânire pe una din persoanele participante la şedinţă sau care să nu mai accepte apoi să părăsească locuința respectivă. Diferiți spiritişti spun că prezența unor astfel de spirite poate fi identificată rapid, chiar în funcție de mesajele ce apar pe tăbliţă. Astfel, pot fi interpretate drept semne că se întâmplă ceva necurat indicarea repetată a simbolurilor din colțul tăbliţei, desenarea simbolului infinitului (un opt culcat) în centrul tăbliței sau încercarea indicatorului simbolurilor de a părăsi suprafața tăbliţei. În aceste condiții, şedinţa trebuie întrerupă imediat.
    Tot ca măsuri de prevedere, se consideră că este bine să se rostească una sau mai multe rugăciuni atât la începutul, cât și la sfârșitul ședinței. De asemenea, e interzis ca la şedinţă să participe copii sau persoane cu probleme psihice.

Tăblița ouija in literatură, film și folclorul urban


Literatura și filmele horror abundă de povești cu tăblițe ouija care au devenit adevărate porți de acces în lumea noastră pentru spirite extrem de malefice. De exemplu, în romanul Exorcistul al lui William Peter Blatty, ecranizat în două rânduri, totul începe cu un banal joc al fetiței din rolul principal cu o tăbliță ouija. Apare repede un spirit aparent simpatic, numit Căpitanul Howdy, considerat de adulți doar un prieten imaginar al fetiței, dar treptat se dovedește că acesta e de fapt un puternic demon din Orientul Apropiat, care va fi foarte greu de exorcizat chiar și de către un preot specialist în astfel de ritualuri.


De asemenea, preoții se opun în mod hotărât comunicării cu spiritele. Vom cita, în acest sens, una dintre povestirile auzite de la un preot, referitoare la aceste comunicări cu lumea de dincolo. O femeie al cărei soț dispăruse în război de câțiva ani buni a mers la un medium, pentru a afla dacă acesta mai trăiește sau nu. La invocarea mediumului, spiritul a sosit imediat și a spus că, într-adevăr, nu se mai afla pe această lume. Pentru ca femeia să se convingă că este vorba chiar de către soțul său, spiritul i-a oferit amănunte pe care nimeni altcineva nu ar fi putut să le cunoască, referitoare la viața lor împreună.


Şedinţele de spiritism au continuat câțiva ani buni, spiritul dovedind de fiecare dată că deține toate amintirile soțului dispărut al femeii. Până într-o zi, când, pe neașteptate, soțul s-a întors acasă, mărturisind că a fost într-un prizonierat de aproape zece ani.
Rămâne întrebarea: dacă soțul femeii fusese în tot acest timp viu, prizonier de război, atunci cine era spiritul care cunoștea perfect toate amănuntele vieții intime ale celor doi? Răspunsul preotului este evident: diavolul.


Așadar, mare grijă în folosirea unor instrumente gen tăblița ouija!