În societăţile tradiţionale, fiecare obiect avea o funcţie magică, iar acest lucru e valabil inclusiv pentru obiectele de podoabă, precum cerceii. De fapt, cerceii, brăţările sau lănţişoarele au căpătat o funcţie estetică abia târziu în istorie, deoarece în vechime nu era purtaţi pentru a ne face mai frumoşi sau mai atrăgători, ci pentru a ne proteja sau a ne activa unele capacităţi latente.

Funcția magică a urechilor


Înainte de a vorbi despre semnificaţia magică a cerceilor, amintim câteva fapte legate de partea corpului cu care aceştia sunt asociaţi: urechea. Datorită formei sale de cochilie, de spirală, urechea a fost considerată în multe societăţi un organ magic.. Un document egiptean vechi de 5000 de ani, papirusul Ebers, din perioada faraonului Den, cuprinde cea mai veche referire cunoscută la funcţia magică a urechilor. Astfel, în papirusul egiptean scrie că răsuflarea vieţii intră în om prin urechea dreaptă, iar răsuflarea morţii prin urechea stângă.


Schiţând un arc prin timp şi spaţiu, remarcăm că, în tradiţia populară românească, există o credinţă oarecum similară: dacă te mănâncă urechea dreaptă, înseamnă că cineva te vorbeşte de bine sau că vei auzi o veste bună. Dimpotrivă, dacă te mănâncă urechea stângă, înseamnă că cineva te vorbeşte de rău sau că vei auzi o veste rea.


Mergând într-un alt spaţiu geografic şi cultural, o simplă privire asupra statuilor lui Buddha din Orientul Îndepărtat ne permite să remarcăm importanţa pe care aceste părţi ale corpului o deţineau şi în Asia.

Funcția magică a cerceilor


De la funcţia magică a urechilor la funcţia magică a cerceilor nu este decât un pas. Atributele magice ale acestora se pot împărţi în două mari categorii.


În primul rând, cerceii oferă protecţie. Prin forma lor, prin materialul din care sunt făcuţi şi, uneori, prin inscripţiile sau semnele magice pe care le purtau, cerceii împiedicau energiile negative, spiritele rele sau, după cum se exprimau egiptenii, „răsuflarea morţii“ să intre în ureche. Ba, mai mult decât atât, purtând însemne ale unor zei binefăcători, atrăgeau protecţia şi colaborarea acestora.


În al doilea rând, cerceii amplificau anumite calităţi magice, specifice organelor auditive. bineînţeles, ne referim în primul rând la claraudiţie. capacitatea de a obţine, pe calea auzului, informaţii la care, în mod normal, nu am putea să avem acces. De exemplu, putem auzi o conversaţie purtată în alt oraş sau în altă ţară, dar există şi oameni care susţin că aud conversaţii purtate demult, în trecut. Apoi, un al treilea tip de claraudiţie presupune ascultarea unor sunete care nici măcar nu fac parte din universul nostru, tridimensional.


În legătură cu acest fenomen, putem aminti personaje istorice celebre care susţineau că sunt dirijate de vocile anumitor spirite, sfinţi sau îngeri, precum Ioana D’Arc, eroina naţională a Franţei, într-un continuu dialog cu diferiţi sfinţi catolici. Poate că reuşea această performanţă tocmai deoarece purta cerceii potriviţi.