Rudolf Steiner, născut la 25 februarie 1861 în Austria, pe actualul teritoriu croat, este cunoscut îndeosebi în calitate de creator al Societății antroposofice, deși activitatea sa a cuprins mult mai multe aspecte. Printre acestea, amintim fundamentarea pedagogiei Waldorf, cercetările în domeniile medicinei antroposofice și agriculturii biodinamice, precum dezvoltarea arhitecturii organice, în conformitate cu principiile căreia a fost construit celebrul Goetheanum, sediu al Societății Antroposofice Generale.
Steiner, ruptura de teosofie și drumul spre antroposofie
Inițial, Steiner a făcut parte din Societatea teosofică, întemeiată în 1875 de rusoaica Helena Petrovna Blavatski, societate care își propunea, în principal, efectuarea de cercetări privind natura superioară a omului, descoperirea și utilizarea puterilor latente ale acestuia, dar și studiul religiei și al științelor vechi.
Deși Steiner a ajuns să conducă filiala germană a Societății Teosofice, cu timpul au început să apară multiple controverse, privind îndeosebi interpretarea creștinismului și a întemeietorului acestei religii, Iisus Hristos. Ruptura decisivă s-a produs atunci când o parte din membrii Societății Teosofice au început să susțină că indianul Jiddu Krishnamurti ar fi, de fapt, reîncarnarea lui Iisus Hristos, idee respinsă total de Steiner și de adepții săi.
În 1912, la Koln, era înființată o primă Societate Antroposofică, pentru ca ruptura oficială și definitivă să aibă loc în anul următor, 1913. Atunci, Steiner a devenit președinte de onoare al Societății Antroposofice, cu sediul central la Dornach, în Elveția. În această perioadă este construit și primul Goetheanum, clădire proiectată de Steiner, dar avea să fie distrusă de un incendiu în 1922.
În 1923, s-a făcut un pas înainte în efortul de organizare a noii societăți. Acum ia naștere așa-numita Societate Antroposofică Generală și, în paralel, este înființată Universitatea Liberă pentru Știință Spirituală. În următorii patru ani este construit al doilea Goetheanum, inaugurat în 1928, care este, inclusiv în prezent, centrul antroposofiei mondiale. Steiner a murit în 1925, conducerea Societății antroposofice fiind preluată apoi de Albert Steffen. Astăzi, Societatea Antroposofică are aproximativ 20 000 de membri în Germania și peste 60 000 în întreaga lume.
Opera lui Steiner, antroposofia si principiile sale de bază
Conform lui Steiner, antroposofia este o încercare de a studia și de a descrie fenomenele spiritual cu o precizie identică celei cu care oamenii de știință studiază și descriu fenomenele fizice. Cuvântul antroposofie este un neologism creat de Steiner prin combinarea a două cuvinte provenite din limba greacă: anthropos=om și Sophia=înțelepciune. Așadar, cuvântul antroposofie are sensul de ”înțelepciune a omului”.
Antroposofia se bazează pe ideea posibilității unei dezvoltări a ființei umane dincolo de lumea material, prin studierea și apoi manipularea unor niveluri suprasensibile ale existenței. Noțiunile de suflet și de spirit joacă un rol fundamental, în cadrul acestei concepții. Steiner afirmă că scopul antroposofiei este educarea voinței umane, cultivarea cunoașterii și trăirea destinului epocii sale de către fiecare om, astfel încât acesta să îi poată oferi sufletului său o orientare spre cunoașterea autentică, o Sophia.
Spre deosebire de Kant, care afirma că omul nu poate să cunoască ceea ce se află dincolo de posibilitățile sale de cunoaștere senzorială, antroposofia afirmă că ființa umană poate dezvolta în sine calitățile care îi permit să înțeleagă și alte niveluri: lumea eterică, lumea forțelor formatoare, lumea psihică sau astral și lumea spiritual. Dezvoltarea cunoașterii este strâns legată de dezvoltarea morală, Steiner afirmând că una este imposibilă fără cealaltă.
Aceste idei se regăsesc în opera literară a lui Rudolf Steiner, care cuprinde circa 40 de volume. Amintim unele dintre titlurile cele mai importante: Educația copilului în lumina științei spirituale, Teosofia, Teosofia Rozacrucii, Goethe și concepția sa despre lume, Ghidurile spirituale ale omului și ale umanității, Liniile directoare ale antroposofiei.
