Luna, singurul satelit natural al planetei noastre, a fascinat întotdeauna, în jurul său existând numeroase mituri. Vă prezentăm informații despre semnificația Lunii în astrologie, astronomie și mitologie.
Luna în astronomie
Luna este singurul satelit natural al planetei Pământ. Deşi nu are lumină proprie, ci doar o reflectă pe cea primită de la Soare, Luna este, datorită apropierii de Pământ, corpul ceresc cu cea mai mare strălucire aparentă, după Soare. Masa satelitului este de 81 de ori mai mică decât cea a Pământului, iar atracţia gravitaţională este de 6 ori mai slabă decât la suprafaţa Terrei (adică, pe Lună, toate lucrurile sunt de 6 ori mai uşoare).
Luna realizează o rotaţie în jurul Pământului în aproximativ 4 săptămâni, aceasta fiind luna pământească (27 zile, 7 ore, 43 min şi 11,6 sec). În acest interval fazele Lunii sunt: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar; ele se repetă în 29 zile 12 h 44 min 2,8 s (durată numită o lună lunară)
Perioada de rotaţie a Lunii în jurul propriei axe este egală cu cea de revoluţie în jurul Pământului, astfel încât Luna ne arată mereu aceeaşi faţă. Mai exact însă, dacă se iau în considerare fluctuaţiile orbitei lunare şi posibilitatea de a observa satelitul din diferite locaţii de pe Pământ, suprafaţa vizibilă este ceva mai mare decât jumătate, şi anume de 59%.
În ceea ce priveşte influenţa asupra Pământului, cea mai cunoscută constă în producerea mareelor, oscilaţii periodice ale nivelului mărilor şi oceanelor, numite flux şi reflux. Acestea se datorează influenţei pe care o are forţa de atracţie a Lunii asupra lichidelor. Perioada de ovulaţie la femei durează 28-29 de zile, la fel ca un ciclu lunar complet.
Luna in mitologie
Datorită aparentei sale luminozităţi, Lunii i-a fost acordată, în toate mitologiile, o deosebită importanţă, fiind privită de obicei ca astrul nopţii, contrapartea feminină a Soarelui, în calitatea sa de astru al zilei şi de zeu masculin. Iată, spre exemplu, fragmentul biblic referitor la crearea corpurilor cereşti, în ziua a patra a Creaţiei:
„A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine“. (Geneza, 1, 16-18)
În mitologia greacă, mai multe zeităţi feminine au fost asociate cu Luna.
Selena sau Selene a fost zeiţa iniţială a Lunii, imaginată ca o femeie frumoasă, strălucitoare, care străbate cerul într-un car de argint.
Artemis era considerată sora geamănă a lui Phoebus Apollo, născută, ca şi acesta, din uniunea dintre Zeus şi muritoarea Leto. Ea era zeiţă a Lunii (fiind uneori identificată cu Selene), dar şi a pădurilor, vânătorii, virginităţii şi naşterii copiilor. La romani, Artemis era adorată sub numele de Diana.
O altă zeiţă a Lunii era Hecate, pusă în legătură îndeosebi cu faza de Lună nouă, numită şi lună neagră, un moment de trecere sau de început. Astfel, exista o potrivire perfectă cu alt atribut al său, cel de zeiţă a răscrucilor.
Luna in astrologie
În astrologie, Luna simbolizează feminitatea, în opoziţie cu Soarele, simbol al masculinităţii şi al tuturor calităţilor bărbăteşti. De asemenea, Luna este asociată cu sufletul, dar şi cu subconştientul, în timp ce conştientul este influenţat de Soare. În ceea ce priveşte ipostazele feminine, Luna este pusă în legătură îndeosebi cu cea maternă. Ea reprezintă mama, în timp ce iubita este reprezentată mai degrabă de către Venus. De asemenea, Luna reprezintă partea feminină aflată în interiorul oricărui bărbat, parte numită de către Jung „anima“.
Într-un horoscop, Luna oferă indicii despre suflet şi despre sentimente. De asemenea, poate reprezenta mama sau o altă femeie, în astrograma unui bărbat.
Luna este guvernatorul Racului, se află în exaltare în Taur şi în trigonocraţie în Peşti. În schimb, Luna se află în exil în Capricorn şi în cădere în Scorpion.
