Nimeni nu îndrăznea să treacă pe o cărare unde se afla cuibul unui șarpe veninos. Într-o zi, copiii care păzeau vacile prin preajmă au văzut că un om sfânt urma să meargă tocmai pe acel drum și l-au avertizat să nu o facă.

„Vă mulțumesc, copiii mei – le-a răspuns înțeleptul – dar nu mă tem. În plus, cunosc o mantra care mă protejează împotriva oricărui atac“.

În timp ce sfântul înainta pe cărare, cobra s-a năpustit asupra lui, cum făcea cu orice călător. Însă, când s-a apropiat de călător, a simțit energia cu totul deosebită a acestuia și a ezitat. Înțeleptul, văzând șarpele, a pronunțat sunetul magic, iar animalul s-a încolăcit la picioarele sale. Atunci, înțeleptul l-a întrebat:

„Prietene, vrei să mă muști?“

Uimit, șarpele nu a spus nimic.

„Hai să vedem, de ce le faci tu rău celorlalte creaturi? Vreau să îți dăruiesc o formulă sacră, pe care să o repeți constant, până când te va învăța să Îl iubești pe Dumnezeu și, în același timp, vei pierde orice dorință de a face rău“, i-a spus sfântul, iar apoi i-a șoptit la ureche formula sacră.

Șarpele s-a înclinat în semn de mulțumire, apoi s-a întors la vizuina sa și a început să trăiască în inocență și puritate, fără a mai avea vreodată dorința de a face rău unei alte ființe.

După câteva zile, copiii din satul vecin au observat această schimbare și, închipuindu-și că șarpele și-a pierdut veninul, au început să îl bată, aruncând cu pietre în el și târându-l pe pietriș. Șarpele, grav rănit, nu s-a împotrivit, iar când a reușit să scape s-a ascuns în vizuină.

După un timp, înțeleptul a trecut din nou pe acolo și, căutând șarpele, nu a reușit să îl găsească. Copiii i-au spus că animalul a murit, dar el nu putea să creadă așa ceva, știind că mantra pe care i-o spusese avea o astfel de putere, încât nu ar fi fost posibil ca șarpele să moară înainte de a atinge Realizarea supremă. A continuat deci să caute cobra și, într-un târziu, aceasta, ajunsă aproape un schelet, a ieșit din vizuină și s-a închinat în fața maestrului.

„Cum îți mai merge?“, a întrebat înțeleptul.

„Foarte bine, mulțumesc lui Dumnezeu, totul merge bine!“.

„Dar de ce ești atât de slăbit?“

„Ascultând sfaturile tale, am căutat să nu fac rău niciunei ființe și am început să mă hrănesc doar cu frunze și fructe. Din această cauză sunt puțin slăbit“.

„Nu e posibil ca doar schimbarea de regim să te fi adus în această stare. Trebuie să se mai fi întâmplat și altceva.“

„Ah, da, îmi amintesc. Micii păstori au fost puțin duri cu mine. Într-o zi, m-au prins de coadă și m-au rănit, târându-mă și lovindu-mă cu pietre. Acești bieți micuți nu știau că nu voi mai mușca pe nimeni“.

Înțeleptul i-a răspuns, surâzând cu compasiune:

„Biet prieten, ți-am recomandat să nu mai muști pe nimeni, dar nu ți-am interzis să șuieri amenințător pentru a-i alunga pe atacatori și a-i ține la respect pe cei care vor să-ți facă rău. Nu răni pe nimeni, dar nici nu permite cuiva să îți facă vreun rău!“

(După „Învățăturile marelui yoghin Ramakrishna“)