Rene Jean Marie Joseph Guenon, care apoi avea să îşi ia numele islamic de ’Abd al-Wâhid Yahyâ, s-a născut la Blois, în Franţa, pe data de 15 noiembrie 1886.

Elev strălucit, dar cam bolnăvicios, Rene Guenon excelează şi în domeniul literelor, şi în cel al matematicii.

Debutul publicistic şi-l face după vârsta de 20 de ani, când, în revista Gnose, apar studii despre simbolismul crucii, erorile spiritismului şi devenirea omului după Vedanta. Aici se regăsesc, de altfel, toate temele fundamentale ale operei sale ulterioare

Interesat din tinereţe de mişcările ocultiste franceze, a intrat mai întâi în contact cu gruparea condusă de Papus, un cunoscut autor esoteric al vremii. După o colaborare plină de succes, se va desolidariza de acesta, deoarece nu era de acord cu concepţia reîncarnării, afirmată de Papus în mod insistent.

Traseul spiritual al lui Guenon cunoaşte apoi o nouă bornă: Ordinul Templului Reînnoit, o organizaţie esoterică aflată în legătură cu Ordinul Martinist. Apoi, el a intrat în contact cu aşa-numita Biserică Gnostică.

După 1910, Rene Guenon este iniţiat în esoterismul islamic, datorită lui Ivan Agueil, pictor suedez care călătorise în Orient şi primise iniţierea sufistă la Cairo. De acum înainte, Guenon va purta şi numele arab de ’Abd al-Wâhid Yahyâ, care înseamnă ”slujitorul celui Unic”.

În plus, unii autori vorbesc şi despre o posibilă iniţiere a lui Rene Guenon în confucianism, despre care se cunosc însă mai puţine amănunte. În plus, au existat în mod cert contacte cu hinduismul, mai precis cu linia iniţiatică a lui Shankaracharya.

Fundamentală va rămâne însă legătura cu Islamul, după cum o dovedeşte şi decizia lui Guenon de a se muta în Egipt, începând cu 1930 şi până la moartea sa, în 1951. De altfel, moartea primei sale soţii, Berthe Loury, redusese foarte mult elementele care îl mai legau de lumea occidentală. În Egipt, el a dus o viaţă simplă, refuzând constant orice propunere de a se întoarce în Europa şi dedicându-se exclusiv scrisului. Aici, s-a căsătorit pentru a doua oară, cu fiica şeicului Mohammad Ibrahim.

Opera lui Rene Guenon

Opera lui Rene Guenon cuprinde 17 cărţi publicate în timpul vieţii şi 10 lucrări apărute postum. El insistă asupra faptului că ea nu trebuie considerată nici rodul unei gândiri personale, dezvoltată în timp, nici un sistem filosofic, ci o expunere a doctrinelor tradiţionale – concept fundamental pentru Rene Guenon.

Opera lui poate fi grupată în patru mari categorii:

– studii asupra simbolismului, precum Simboluri ale ştiinţei sacre;

– studii despre iniţiere, precum Esoterismul lui Dante;

– expunerea unor principii metafizice, în lucrări precum Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse sau Simbolismul crucii;

– critica lumii moderne, în lucrări precum Criza lumii moderne sau Orient și Occident.

Una dintre ideile-cheie ale operei lui Guenon, pe care a aplicat-o şi în viaţă, a fost aceea că o iniţiere reprezintă o transmitere a unei influenţe spirituale, care nu poate avea loc decât prin intermediul unei organizaţii tradiţionale, El atrăgea atenţia că această titulatură nu se poate aplica în niciun caz organizaţiilor spiritualiste apărute în perioada contemporană, care nu pot avea autoritatea şi cunoaşterea necesară pentru a transmite o iniţiere.

O listă a personalităţilor profund influenţate de opera lui Rene Guenon ar trebui să cuprindă sute sau mii de nume, dar ne mulţumim să le indicăm aici pe cele mai cunoscute: filosoful și metafizicianul elveţian Frithjof Schuon, scriitorul de origine română Michel Vâlsan, iniţiat de asemenea în sufism, autorul elveţian de limbă germană Titus Burckhardt, criticul literar, dramaturgul și filosoful esoteric român Vasile Lovinescu.