Artele marţiale, acupunctura sau feng-shui-ul operează, fiecare, cu conceptul de chi. Această energie considerată substanţa tuturor lucrurilor din univers este numită de indieni prana şi poate fi asociată cu egipteanul ankh sau grecescul pneuma.

Chi-ul în artele marţiale

In China comunistă, practicile de tipul artelor marţiale, ca de altfel tot ceea ce ţine de religie şi de esoterism, au fost considerate retrograde şi incompatibile cu principiile „sănătoase“ ale doctrinei propovăduite de conducători. Totuşi, a existat un om căruia chiar şi preşedintele Deng Xiao Ping I se adresa, respectuos, cu titlul de Da Shi (Mare Maestru).

Hai Deng, al 32-lea abate din istoria îndelungată a Templului Shaolin, un bătrân pitic, cu o înălţime de 1,50 metri, a uimit pe toată lumea prin capacităţile sale. Stăpânind perfect tehnica degetului Chan, el putea, folosind un singur deget, să îşi susţină toată greutatea corporală sau să străpungă o piele groasă de vacă sau de cal. In timpul unor demonstraţii susţinute în SUA, China şi Hong Kong, le-a permis tuturor celor prezenţi să îl lovească cu pumnii şi cu picioarele, iar el a continuat în permanenţă să zâmbească, de parcă tot ce făcea era să urmărească un răsărit de soare pe panta unui munte înzăpezit. Atunci când i s-a cerut să îşi demonstreze capacităţile de luptă, mai întâi a uimit prin aparenta lipsă de armonie şi de naturaleţe a mişcărilor sale. Dar, când adversarul se apropia de el, simţea o spaimă inexplicabilă, paralizantă, de parcă maestrul ar fi fost încdonjurat de un câmp de forţă pe o rază de un metru nşi jumătate în jur.

Cum se explică aceste performanţe ? Prin stăpânirea perfectă a chi-ului (numit uneori qi), curentul vital care străbate întregul univers. El practica Tongzigong, o formă specială de Qi Gong, o practică terapeutică şi în acelaşi timp o disciplină spirituală care asigură trezirea capacităţilor latente ale corpului omenesc, o vitalitate ieşită din comun, dar şi capacităţi psihice uimitoare (de exemplu Hai Deng memorase întreg Canonul Buddhist, care însumează peste 8000 de volume).

Chi-ul în acupunctură

Dacă toţi am văzut măcar un film despre artele marţiale (iar tot mai mulţi le descoperă, prin practică, beneficiile), la fel de mulţi am auzit despre acupunctura chineză. Practica acestei ramuri a medicinii tradiţionale chineze este foarte simplă : sunt implantate ace în anumite regiuni ale corpului, iar această acţiune asupra câmpului energetic al fiinţei umane aduce echilibrarea energiilor în organism şi, automat, vindecarea.

Pe lângă simplele, dar atât de neplăcutele dureri de cap sau de spate, lista maladiilor care pot fi tratate prin intermediul acupuncturii este impresionantă : sinuzită, artrită, tendinită, dismenoree, urticarie, psoriazis, hemiplegie, incontinenţă urinară, sindrom premenstrual, anxietate, atacuri de panică, dureri toracice atipice, constipaţie şi diaree, spasme musculare, nevralgii etc, etc, etc. De asemenea, acupunctura poate fi de ajutor în tratamente de dezintoxicare (inclusiv pentru cei dependenţi de droguri) sau în realizarea unei anestezii pentru pacienţii care prezintă risc sporit sau care au experimentat deja efecte de nedorit în timpul unor anestezii anterioare.

Cum se explică faptul că nişte simple ace pot vindeca atâtea boli ? Incă o dată, este vorba despre lucrul cu energia vitală chi. Aceasta străbate corpul urmând anumite meridiane energetice, iar specialiştii în acupunctură intervin tocmai asupra acestor meridiane şi asupra intersecţiilor acestor meridiane.

Chi-ul în diferite culturi ale lumii

Chi-ul este esenţa, sufletul sau substanţa tuturor luicrurilor din Univers. Este substanţa care dă viaţă oamenilor, plantelor, animalelor, cea cu care ne hrănim atunci când mâncăm un fruct proaspăt, bem apă dintr-un izvor de munte, admirăm un peisaj marin sau tragem aer în piept într-o pădure seculară. Chi-ul ne animă şi visele, gândurile, dorinţele.

Multe popoare vechi au recunoscut această substanţă universală, dându-i diferite nume. Indienii îi spun prana, iar japonezii ki. Noţiunea de chi poate fi recunoscută şi în termenul egiptan ankh sau în grecescul pneuma.

Pentru vechii indieni de exemplu, prana semnifică, după cum spunea Swami Vivekananda, forţa infinită şi omniprezentă care se manifestă în întreg universul, dar şi principiul vieţii. De asemenea, prana desemnează suflul vital, energia nervoasă, sau fluidul care ne străbate în permanenţă organismul.

Chi-ul în feng-shui

Aşa cum artele marţiale folosesc chi-ul pentru a trezi capacităţi latente şi a dezvolta autocontrolul, iar acupunctura pentru a asigura starea de sănătate a organismului, feng-shui-ul utilizează această energie vitală atotprezentă pentru a ne pune în armonie cu mediul în care trăim.

Feng-shui-ul echilibrează chi-ul din locuinţă şi de la serviciu, creând astfel un mediu propice şi o atmosferă capabilă să atragă relaţii armonioase, prosperitate, fericire, sănătate. Pentru a realiza acest lucru, sunt importante atât caracteristicile locului respectiv, cât şi ale fiecărei persoane care trăieşte acolo.

Arta constă în a face ca energia pozitivă să curgă liber şi armonios în mediul în care trăieşti, ţinând cont atât de caracteristicile locurilor, cât şi de fiecare persoană care trăieşte în locul respectiv. Îmbinarea acestor elemente pentru optimizarea chi şi aplicarea principiilor feng shui poate aduce succesul în viaţă.