Un cunoscut maestru spiritual ajunse la poarta principală de la palatul regelui. Niciuna dintre gărzi nu încercă să-l oprească, în timp ce acesta intră, îndreptându-se spre locul în care regele însuşi stătea pe tron.

– Ce doreşti? întrebă regele, de îndată ce îl recunoscu pe vizitator.

– Un loc pentru a dormi în acest han, răspunse maestrul.

– Dar acesta nu este un han, explică regele, este palatul meu.

– Pot întreba în posesia cui a fost acest palat înaintea Măriei tale?

– A tatălui meu, care e mort acum.

– Şi cine l-a avut înaintea lui?

– Bunicul meu. Şi el e mort.

– Şi despre această clădire, în care oamenii trăiesc pentru scurt timp şi apoi pleacă, te-am auzit spunând că NU este un han?