Filosoful, metafizicianul şi esoteristul francez Rene Guenon tratează, în culegerea de studii publicate postum, intitulată Simboluri ale ştiinţei sacre, inclusiv problema zodiacului şi a punctelor cardinale.

Guenon arată că toate popoarele vechi acordau o deosebită atenţie spaţiului şi orientării spre cele patru direcţii. „Adesea, fiecare punct cardinal este pus în corespondenţă cu un element, cu un anotimp şi cu o culoare emblematică“, remarcă el, arătând astfel universalitatea cunoştinţelor care în China au dat naştere la ştiinţa cunoscută sub numele de Feng-Shui.

În India vedică, fiecare din cele patru caste ocupa câte o direcţie cardinală. Brahmanii sau preoţii ocupau nordul, Kşatryia sau războinicii şi conducătorii – estul, vaisya sau negustorii şi ţărani erau situaţi în sud, iar servitorii se poziţionau în vest.

Mult mai aproape de civilizaţia noastră europeană, chiar strămoşii romani acordau o deosebită importanţă organizării spaţiului. În cadrul ritualului de întemeiere a cetăţilor, ei împărţeau teritoriul în patru sferturi, prin intermediul a două căi rectangulare: cardo, mergând de la sud la nord, şi decumanus, mergând de la vest la est.

În Orientul Apropiat, evreii excelau şi ei în organizarea teritoriului, după cum ne demonstrează chiar Biblia. Cele 12 triburi evreieşti erau împărţite în patru grupe a câte trei triburi fiecare, dintre care unul era considerat principal. Astfel, Iuda îşi avea tabăra la est, Ruben la sud, Efraim la vest şi Dan la nord. Tribul preoţesc al leviţilor forma un cerc interior, împărţit la rândul său în patru grupuri, plasate tot în direcţia celor patru puncte cardinale.

Sfânta Scriptură indică o organizare teritorială care ţine cont de cele patru direcţii spaţiale inclusiv în ultima carte, Apocalipsul Sfântului Ioan. Astfel, Ierusalimul ceresc are o formă pătrată, cu douăsprezece porţi pe care sunt scrise numele celor douăsprezece triburi israelite. Iată modul în care sunt aşezate triburile pe aceste patru laturi: „trei porţi la răsărit, trei la miazănoapte, trei la miazăzi şi trei la apus“.

Pe lângă legăturile evidente cu simbolismul zodiacal, uimeşte faptul că toate popoarele vechi care s-au aflat la originea uneia dintre marile civilizaţii de astăzi acordau o importanţă deosebită organizării spaţiului în funcţie de punctele cardinale. Datorită deschiderii lor către spiritualitate, oamenii acelor vremuri simţeau ce este bine pentru ei şi pentru comunităţile din care făceau parte, şi reacţionau ca atare.