Vă prezentăm cartea Qi Gong, manual de inițiere, de Daniel Reid. apărută la Editura Polirom în anul 2005.
Istoria practicii qi gong se pierde în negura timpului. În urmă cu aproximativ 10 000 de ani, s-a descoperit că un dans tribal ceremonial, cunoscut sub numele de Marele dans (da-wu) avea efecte terapeutice asupra celor care îl practicau în mod frecvent. Dovezi scrise ale practicării qi gong-ului apar aproximativ în anul 2000 înainte de Hristos, când populaţia din bazinul Fluviului Galben folosea un dans special pentru a echilibra energia, a regla respiraţia şi a îndepărta bolile.
Constatarea că anumite tipuri de mişcări ale corpului ne pot apăra de boli şi ne fac mai puternici a stat la baza dezvoltării neîntrerupte a unui sistem care, în secolul al III-lea înainte de Hristos, devenise o practică fundamentală în trei domenii: medicina, meditaţia şi artele marţiale.
În total, în China există între 2000 şi 4000 de stiluri diferite de practică qi gong, unele având la bază principalele tradiţii filosofico-religioase (taoismul, confucianismul şi budismul), iar altele având ca punct de plecare dorinţa de a obţine anumite rezultate concrete, precum vindecarea de boli, arta de a lupta sau revelaţia spirituală.
În ciuda acestei diversităţi, se pot delimita cinci obiective de bază ale oricărei practici qi gong:
– îngrijirea sănătăţii;
– vindecarea bolilor;
– prelungirea vieţii;
– dezvoltarea forţei fizice şi a dibăciei marţiale;
– cultivarea conştientizării spirituale, a iluminării şi a eliberării din ciclul existenţei materiale.
Spre exemplu, o legendă spune că la baza Tai chi chuan (Pumnul final suprem) – cea mai populară formă de qi gong – stă un eveniment petrecut la începutul secolului al XIV-lea. Atunci, Chang San-Feng, călugăr taoist, dar şi practicant de arte marţiale, a asistat fascinat, în timp ce se plimba prin muţi, la lupta dintre un şarpe şi un cocor. Privind şarpele, care se zbătea şi se unduia în cercuri, pentru a se apăra de atacurile rapide ale cocorului, precum şi bătăile de aripi rapide, dar uşoare, ale acestuia din urmă, Chang a înţeles înţelepciunea tactică a mişcărilor circulare, avantajele abordării stilului uşor faţă de cel dur, precum şi importanţa mişcării de reacţie venită ca anticipare a tacticii adversarului. Retras în munţi, el a elaborat posturile şi mişcările de bază ale stilului cunoscut azi sub numele de Tai Chi.
Daniel Reid, autorul cărţii Qi gong. Manual de iniţiere, apărută în 2005 la Editura Polirom, este specialist în filosofie orientală, în medicină naturistă şi în metode de autovindecare, iniţiator – împreună cu soţia sa taiwaneză – al unor programe speciale de detoxifiere a organismului care se desfăşoară în China.
Lucrarea prezintă evoluţia istorică a qi gong-ului, principalele ramuri ale acestuia, dar şi metode practice de lucru: posturi, tipuri de respiraţie, precum şi setul elementar de exerciţii qi gong pentru practicarea zilnică. Astfel, cele aproape 400 de pagini ale lucrării sale se pot dovedi un ghid extrem de util pentru cititorul european care abia acum începe să se familiarizeze cu tehnicile orientale vechi de câteva mii de ani.
