Există mai multe tipuri de putere. Cea ilustrată de arcana cu acelaşi nume din tarot – Puterea – este una rafinată, rod al unui efort interior şi al unei înţelegeri dobândite după parcurgerea unei părţi însemnate din calea spirituală.
O femeie tânără, având deasupra capului acelaşi simbol al nemuririi ca şi Magicianul, ţine cu mâinile fălcile unui leu, pe care le închide (Puterea). Femeia este îmbrăcată într-o rochie albă, poartă pe cap o coroniţă de flori, iar la mijloc este încinsă, de asemenea, cu o ghirlandă de flori.
Şoapta „memento mori“ a fost auzită de conducătorul Faetonului, care a devenit conştient că goana sa nebună din victorie în victorie îl menţine, în ciuda aparenţelor, la un nivel inferior. Şi-a dat seama care era tipul de putere ce îi aducea victoriile înşelătoare şi a început să o rafineze. A înlocuit luptele exterioare cu lupta interioară, iar ca urmare a acestei tensiuni interne, au avut loc modificări în ierarhia lăuntrică a fiinţei sale.
Dacă până acum comportamentul războinic şi încrâncenarea erau principalele sale arme, în clipa de faţă acestea au devenit obstacole în încercarea de a se rafina. Acum, trebuie să înveţe să cucerească mai degrabă cu duhul blândeţii, şi exact asta face.
La nivelul propriei fiinţe, femeia poate reprezenta sufletul, iar leul pasiunile şi instinctele. Iar sufletul este pe cale să „închidă gura“ pasiunilor, să le facă să tacă. Ca urmare a acestei transformări interne, evenimentele exterioare se vor adapta aceluiaşi tipar. Devenit blând, Căutătorul va continua să cucerească şi după ce a renunţat la luptă, cu diferenţa că acest tip de izbânzi va rezona la toate nivelurile fiinţei sale.
Leul este, în toate mitologiile, simbol solar. Simbol luminos, el poate însă împinge Puterea până dincolo de limita în care aceasta devine tiranie. Crezându-se ocrotitor, el poate deveni tiran, iar atunci nu poate fi învins decât de un erou solar, având deci aceeaşi sursă a puterii ca şi el. Este cazul leului din Nemeea, învins de Herakles după ce începuse să terorizeze locuitorii acestui oraş. Eroul grec nu poate folosi nicio armă împotriva leului, deoarece atât săgeţile, cât şi măciuca sa uriaşă sunt spulberate de pielea invulnerabilă a monstrului. Singura cale de a-l învinge este de aproape, în luptă corp la corp, cu mâinile goale. Şi Herakles reuşeşte acest lucru, iar în final pielea leului devine o a doua armură a sa, care îl face invulnerabil la orice lovitură. După ce a câştigat lupta cu propriile pasiuni, care, deşi altădată îl ajutaseră, ulterior deveniseră de nestăpânit, eroul recâştigă forţa acaparată de ele şi o foloseşte pentru a-şi cultiva calităţile care îl conduc spre o formă superioară de nemurire. Şi Herakles avusese, în lupta cu leul, varianta de a obţine nemurirea şi de a urca în Olimp, printre zei, dacă şi-ar fi pierdut viaţa. El a preferat să învingă, păstrând imortalitatea ca pe o coroană care îi împodobeşte creştetul, dar pe care nu o foloseşte încă.
În cadrul evoluţiei în spirală specifice oricărei călătorii spirituale, Căutătorul retrăieşte unele dintre experienţele anterioare. Legăturile dintre arcana Puterii şi cea a Magicianului sunt asigurate atât de simbolul infinitului de deasupra capului, cât şi de reapariţia florilor. De data aceasta, ele nu se mai află pe pământ, ci împodobesc, ca o coroană, capul tinerei femei care a îmblânzit leul. Conform lui Waite, florile semnifică, printre altele, „dulcele jug şi lumina arzătoare a Legii Divine, când a fost primită înăuntrul inimii oamenilor“. Este un indiciu că întâlnirea cu îngerul din Îndrăgostiţii nu a rămas fără urmări. A fost realizată deschiderea inimii, mica trezire despre care vorbesc tradiţiile, iar această inimă a ajuns deja să îşi arate Puterea, dominând leul.
Odată cu Puterea, a fost dobândită o primă virtute cardinală. Vor urma Dreptatea şi Cumpătarea, pe parcursul celor 22 de opriri ale drumului iniţiatic. Până atunci însă, Căutătorul are nevoie să continue rafinarea calităţilor, abia începută. Şi, în acest scop, va trebui să îşi folosească Puterea în mod înţelept şi se retragă pentru o perioadă din lumea pe care a dominat-o, devenind Pustnic.
