Volumul intitulat Vasile Lovinescu şi funcţiunea tradiţională, alcătuit de Florin Mihăescu şi Roxana Cristian şi apărut la Editura Rosmarin în 1996, este, în intenţia autorilor, „o lucrare colectivă de cercetare şi prezentare a operei şi omului Vasile Lovinescu, o personalitate unică a spiritualităţii din amurgul sec. XX“.
Pentru cei nefamiliarizaţi cu opera filosofului esoteric şi criticului literar născut la Fălticeni în 1905, cel mai cunoscut dintre discipolii români ai lui Rene Guenon, această prezentare poate reprezenta o excelentă introducere, deoarece prezintă biografia lui Vasile Lovinescu (în capitolul intitulat „Viaţa ca destin“), analizează într-o serie de studii gândirea acestuia, pentru ca apoi să lase opera să vorbească de la sine, prin lungi fragmente preluate din toate lucrările sale fundamentale: „Creangă şi creanga de aur“, „Al patrulea hagialâc“, „Interpretarea esoterică a unor basme şi balade româneşti“, „Dacia Hiperboreană“ sau „Jurnal alchimic“.
În acelaşi timp, lucrarea este utilă şi pentru cunoscătorii operei lui Lovinescu, tocmai prin această grupare laolaltă a unora dintre cele mai semnificative fragmente din opera sa, dar şi prin colecţia de mărturii, comentarii critice şi aprecieri despre omul şi autorul Vasile Lovinescu, avându-i ca autori pe Andrei Pleşu, Alexandru Paleologu, Eugen Simion, Roxana Cristian sau Silvia Chiţimia.
Volumul este completat cu fragmente din corespondenţa întreţinută de Vasile Lovinescu cu Rene Guenon, Mihai Vâlsan şi Titus Burkhardt şi se încheie cu o anexă despre „Posteritatea tradiţională a lui Vasile Lovinescu“ şi un „Breviar pentru resacralizarea vieţii“.
Dintre multiplele citate care reflectă fiinţa unuia dintre puţinii români realizaţi spiritual care au ales să şi mărturisească despre drumul parcurs, alegem un scurt fragment din Jurnalul Alchimic al lui Vasile Lovinescu:
„Nu trebuie să ucizi instinctul rău, patima, ci să serveşti pe Dumnezeu cu ea; cu alte cuvinte, să nu vezi în ea o duşmancă a lui Dumnezeu, ci o închisoare a strălucirii divine care trebuie topită pentru a se produce unificările“.
