Rumi ne povesteşte, în Mathnawi, că un sfânt îşi stabilise să se trezească în fiecare dimineaţă foarte devreme, la o anumită oră, pentru a se ruga. A reuşit să facă acest lucru timp îndelungat, până când, într-o dimineaţă, mult prea obosit, era pe cale să doarmă dincolo de ora de trezire. Atunci, a fost zgâlţâit de cineva, care i-a şoptit că trebuie să se scoale şi să se roage. Exact aşa a făcut, după care s-a uitat să vadă cine îi făcuse acest serviciu. Cu mare uimire, a constatat că era însuşi Diavolul.
Uimit, sfântul l-a întrebat cum este posibil ca el, vrăjmaşul lui Dumnezeu, să îi atragă atenţia că trebuie să îşi respecte o astfel de îndatorire cucernică. Diavolul i-a răspuns că rugăciunile lui nu îi fac nicio plăcere, ba chiar dimpotrivă, dar căinţa resimţită de sfânt, în cazul în care nu s-ar fi trezit la timp, l-ar fi făcut să se roage cu mai mult patos şi să se apropie mai mult de Dumnezeu. Şi exact asta a evitat, trezindu-l.
Astfel de povestiri pline de tâlc cuprinde Mathnawi, o culegere alcătuită din şase cărţi de poeme, expresie a căutării lui Dumnezeu de către om, redată alegoric prin intermediul a 424 de povestiri.
Unele dintre acestea sunt extrem de familiare cititorului român, deoarece – uneori într-o formă puţin modificată – au fost versificate în limba română de Anton Pann, în urmă cu aproape două secole, îndeosebi în colecţia intitulată O şezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu.
Rumi a scris la această carte de-a lungul întregii sale vieţi, de aici rezultând o lucrare de 25 000 de versuri, mai mare decât Iliada şi Odiseea lui Homer, una dintre cele mai importante lucrări ale literaturii persane, dar şi ale sufismului.
Supranumit prinţul poeţilor sufi, Rumi (1217 – 1273) se remarcă prin modul în care a ştiut să împărtăşească, în opera sa, trăirile sale religioase de o profunzime la care rar poate să ajungă un om. Pe lângă cărţile sale, el a mai lăsat civilizaţiei arabe şi ordinul Mewlevi, al celebrilor dervişi rotitori, care au ales dansul ca metodă de comunicare cu divinitatea.
Aşa cum acest dans al dervişilor rotitori – pentru ei o modalitate de a se cufunda în divin – poate să reprezinte o sursă de înţelepciune pentru un privitor care ştie cum şi la ce să fie atent, Mathnawi constituie, de asemenea, nu numai mărturia lirică a trăirilor religioase ale unui mare poet, ci şi o carte ce îl poate apropia de ţelul său pe căutătorul care ştie cu adevărat să citească.
