Apa are o memorie proprie? Pot cristalele de apă îngheţată să reţină informaţii, sentimente sau energii care le-au fost transmise în momentul în care apa a fost supusă unei temperaturi mai mici de 0 grade Celsius? Cercetătorul japonez Masaru Emoto oferă un răspuns pozitiv la toate aceste întrebări şi ne asigură că există informaţie păstrată în cristalele de gheață, deoarece conştiinţa umană poate să influenţeze structura moleculară a apei.
Ideea nu este tocmai nouă şi în elaborarea şi dezvoltarea ei au jucat un rol important mai mulţi cercetători. Medicul francez Jacques Benveniste dovedea, în 1988, capacitatea apei de a reţine caracterul alergen al unei substanţe cu care intrase în contact, chiar şi după ce era readusă la puritatea sa originară. Cercetările au fost continuate inclusiv de un laureat Nobel: medicul francez Luc Montagnier.
Cercetările au fost confirmate – şi desăvârşite – de japonezul Masaro Emoto, care a studiat structura moleculară a apei, după ce aceasta a fost supusă unor tipuri cât mai diverse de influenţe energetice, precum muzică, imagini, cuvinte scrise, mantre, rugăciuni sau simple cuvinte cu semnificaţie pozitivă (precum „iubire“ sau „pace“) ori negativă (precum „război“).
Fiecare cristal de gheaţă s-a modelat într-un anumit fel, căpătând o formă mai mult sau mai puţin armonioasă, în funcţie de natura influenţei care fusese exercitată asupra sa.
Prin urmare, Masaru Emoto a tras concluzia existenţei unei memorii a apei, evidenţiată de structura cristalelor de gheaţă. Concluziile sale, revoluţionare pentru comunitatea ştiinţifică, confirmă însă cunoaşterea tradiţională, aşa cum a fost transmisă prin intermediul marilor religii sau al diferitelor şcoli spirituale. Acestea au insistat în permanenţă asupra unei forţe magice a diferitelor elemente, apa şi gheaţă ocupând un loc privilegiat, din acest punct de vedere.
Aşadar, fiţi mai atenţi la ceea ce spuneţi atunci când vă aflaţi în preajma apei şi a gheţii! Şi, de asemenea, amintiţi-vă să trataţi gheața cu mai mult respect!
