În seara de 14 august 1882 (ajunul Adormirii Maicii Domnului), tânărul Gustav Meyrink, în vârstă de numai 24 de ani, stătea la masă, în cămăruţa sa din Praga, şi, cu un pistol la tâmplă, se pregătea să se sinucidă. În acel moment, a auzit un râcâit ciudat la uşă şi, întorcându-se să vadă ce se întâmplă, a observat că o persoană necunoscută i-a introdus pe sub uşă o carte, cu titlul Viaţa de după moarte.
Şocat de această coincidenţă, a renunţat la ideea sinuciderii şi a început să studieze cu asiduitate disciplinele oculte: kabbala, teosofia, misticismul oriental, tarotul. De asemenea, a devenit membru al Ordinului Hermetic Golden Dawn, precum şi, pentru o scurtă perioadă de timp, al Societăţii Teosofice. (Detalii despre Madame Blavatski și Societatea Teosofică)
Din contactul său cu tradiţia evreiască a Kabbalei a rezultat romanul Golem, care a văzut lumina tiparului în 1914 (traduceri în română oferite de Editura Nemira în 2007 şi de Editura Univers în acelaşi an). Conform acestei doctrine, golemul este o fiinţă cu aspect omenesc, creată în întregime din materie neînsufleţită, dar adusă la viaţă cu ajutorul unei formule secrete inscripţionate pe fruntea sa. Primele referinţe la o astfel de făptură se regăsesc chiar în Biblie, în Psalmul 139.
Cea mai cunoscută legendă privitoare la golem este cea a lui Rabbi Loew din Praga, care, în secolul al XVI-lea, ar fi creat un golem pentru protecţia propriei comunităţi, pe care apoi tot el l-ar fi distrus, deoarece creatura risca să îi scape definitiv de sub control.
Romanul lui Meyrink se desfăşoară tot la Praga, dar nu în secolul al XVI-lea, ci 300 de ani mai târziu, iar personajul principal este bijutierul Athanasius Pernath. Încărcat de mister, romanul aduce în prim-plan personaje şi întâmplări extrem de stranii şi cuprinde scene memorabile, care rămân în mintea oricărui cititor. Spre exemplificare, amintim momentul în care personajul principal, închis într-o cameră fără nicio intrare, fixează cartea de tarot Magicianul până când din aceasta se materializează un dublu al propriei sale fiinţe, cu care apoi trebuie să lupte pentru a rămâne în viaţă, dar şi scena în care tânărul Charousek decide, într-un mod cu totul şocant, să îşi renege propriul sânge.
Unele secvenţe ale cărţii – precum episodul întemniţării personajului principal – au şi un pronunţat caracter autobiografic; Meyrink însuşi petrecuse o scurtă perioadă de timp la închisoare, fiind acuzat că îmbina într-un mod nu tocmai legal preocupările spirituale cu afacerile bancare.
Pe lângă fixarea în memorie a unor momente construite cu un extraordinar talent literar, principalul merit al „Golem“-ului lui Meyrink este atmosfera de mister, starea de incertitudine în care este menţinut cititorul, obligat în permanenţă să îşi pună întrebări referitoare la natura realităţii prezentate în diferitele fragmente ale cărţii: viaţa de zi cu zi, vis, halucinaţiile unui bolnav psihic sau experienţă mistică desfăşurată pe un plan paralel. Un plan în care devine posibilă inclusiv existența unui golem.