Pustnicul este a noua arcană a tarotului. Pustnicul sau Ermitul vorbeşte despre momentele de retragere de care avem nevoie cu toţii, pentru a fi cu propriul sine. Pe calea indicată de tarot, această retragere e mai necesară ca oricând, însă cu o condiţie: să fie urmată de revenirea în lume.

Un bătrân (Pustnicul sau Ermitul) cu barba albă şi cu o ţinută foarte dreaptă înaintează, ţinând în mâna dreaptă o lampă, în interiorul căreia străluceşte o stea. În mâna stângă are un toiag cu aceeaşi înălţime ca şi el. Este îmbrăcat într-o mantie lungă, cenuşie, iar pe cap poartă o glugă.

Dobândirea unui nou tip de putere– cea care te ajută să te învingi şi să te stăpâneşti pe tine însuţi, şi nu să câştigi bătăliile exterioare – a produs transformări în fiinţa căutătorului. Pentru ca acestea să îşi dovedească în totalitate natura şi pentru a putea trage maximul de foloase de pe urma lor, el are nevoie de o perioadă de retragere, devenind ermit.

Practica retragerii temporare din lume este una din caracteristicile oricărui individ creator. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee arată că toate marile personalităţi creatoare din istoria umanităţii au avut nevoie de o perioadă de izolare, pentru a se reculege şi pentru a-şi elabora în linişte concepţia proprie despre problemele stringente la acea dată. După această perioadă în care „stă cu sine“, el se întoarce în societate, comunicând şi impunând noile idei, revelaţiile avute în timpul retragerii. O astfel de schemă comportamentală de retragere şi revenire a fost urmată de mari personalităţi politice, religioase sau culturale din istoria lumii, precum Buddha, Sfântul Pavel, papa Grigorie cel Mare, profetul Mahomed, Dante Alighieri sau Niccolo Machiavelli.

Viaţa întemeietorului creştinismului, Iisus Hristos, este încărcată de astfel de retrageri şi reveniri. El începe să îşi propovăduiască doctrina după o perioadă de 18 ani de tăcere (nu se ştie nimic despre viaţa lui Iisus între vârsta de 12 ani, când merge cu Iosif şi Maria să viziteze Templul din Ierusalim, şi 30 de ani, când merge la Ioan pentru a fi botezat în Iordan). Pentru momentul decisiv al ispitei, al confruntării cu diavolul, el se pregăteşte de asemenea printr-o retragere de 40 de zile în deşert. Succesul definitiv al noii religii este asigurat de o altă revenire (Învierea), după o retragere care părea definitivă (moartea).

Pustnicul sau Ermitul este personajul din Marile Arcane cu trupul acoperit în cea mai mare măsură. Mantia sa lungă până la pământ, cu gluga acoperindu-i inclusiv capul, lasă să se vadă doar o porţiune a feţei. Încă din Vechiul Testament, mantia era un simbol al celui ales. Pentru că patriarhul Iacov îl iubea pe Iosif mai mult decât pe ceilalţi fii ai săi, i-a dăruit o haină lungă, cu mâneci. Profetul Isaia îşi exprimă recunoştinţa faţă de Dumnezeu în termenii următori: Mă bucur în Domnul, şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii. În Noul Testament, simpla atingere a poalelor hainei lui Iisus reuşeşte să vindece o boală veche de doisprezece ani.

Atât mantia, cât şi toiagul purtate de pustnic sau ermit se regăsesc şi în însemnele purtate de episcopii creştini. Se consideră că mantia simbolizează puterea şi plenitudinea slujirii arhiereului, iar cârja simbolizează puterea de a păstori Biserica şi autoritatea pastorală a arhiereului.

Steaua lui David, care străluceşte în lampa purtată de ermit, este unul din cele mai cunoscute simboluri religioase. În Biblie, există termenul scutul lui David, cu referire directă la Dumnezeu, care este ca un scut pentru David în luptă. Termenului i-a fost apoi atribuită o stea în şase colţuri. În Kabbala, steaua lui David simbolizează cele şapte direcţii ale spaţiului (sus, jos, est, vest, sud, nord şi centru), primele şase corespunzând celor şase colţuri ale simbolului, iar a şaptea centrului. Practic, regăsim aici vechiul adagio grecesc: cunoaşte-te pe tine însuţi, şi vei cunoaşte universul şi zeii. În izolarea sa, Pustnicul poartă un simbol luminos care îi oferă înţelegerea întregii lumi, pornind de la înţelegerea propriului sine.

Odată ajuns la această cunoaştere, dezvoltare a fiinţei şi înţelegere, Căutătorul trebuie să revină în lume, pentru a folosi roadele meditaţiei sale însingurate. Pentru că o retragere îşi împlineşte menirea doar dacă este urmată de o revenire. Căci pentru asta s-a pregătit Pustnicul…