Într-o dimineață, foarte devreme, un călugăr medita pe marginea unui drum, uitând de sine, într-o transă profundă.
Un bețiv care trecea pe acolo, după o noapte de chef, l-a văzut și s-a gândit: „Ia uite la ăsta, a băut până nu s-a mai putut ține pe picioare! Beau și eu, dar nu în halul ăsta, să cad pe marginea drumului!“. Apoi a trecut pe lângă călugăr, privindu-l cu dispreț, și a mers mai departe.
Apoi a trecut pe acolo un hoț. Când l-a văzut pe călugăr, s-a gândit: „fără îndoială că vine, ca și mine, de la furat! A avut probabil o noapte grea, cu vreo spargere nereușită, iar acum riscă să fie prins. Mai bine plec de-aici, până nu vine Poliția!“.
În sfârșit, a trecut pe acolo un înger, care a înțeles îndată că omul se afla într-o stare de meditație profundă. Atunci, s-a așezat lângă el, veghindu-l.