Între Moş Nicolae, cel care pune cadouri în ghetuţele copiilor, şi Sfântul Nicolae, presupus personaj istoric care ar fi trăit în timpul împăratului Constantin, există o legătură destul de străvezie. Iar, cel puţin la noi, între Moş Nicolae şi Moş Crăciun nu există nicio legătură, deşi al doilea nu a apărut decât ca urmare a modificării numelui sub care olandezii şi belgienii îl cunoşteau pe Moş Nicolae: Sinterklaas sau, în lumea anglo-saxonă, Santa Klaus.

De fapt, despre Sfântul Nicolae nu avem decât date târzii, aşternute în scris sau la sute de ani după moartea sfântului celebrat de întreaga creștinătate pe data de 6 decembrie. Prima dată, nu este menţionat sfântul propriu-zis, ci o vedenie a sfântului! Mai precis, în Martirologul roman din secolul al VI-lea se povesteşte că el i-ar fi apărut în vis împăratului Constantin cel Mare, cerându-i iertare pentru trei soldaţi condamnaţi la moarte. Împăratul a respectat dorinţa Sfântului, iar sărbătoarea de pe data de 6 decembrie este o aniversare a acestei viziuni.

Elemente biografice bogate despre Sfântul Nicolae sunt oferite abia de Legenda Aurea a lui Iacob de Voragina, scrisă în secolul al XIII-lea!

Voragina ne povesteşte că Sfântul Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, persecutori ai creştinilor. A dus o viaţă de pustnic şi, datorită meritelor sale spirituale, a devenit arhiereu. Propovăduind creştinismul într-o perioadă în care această religie era interzisă, sfântul a fost arestat în cetatea Lichia, torturat şi apoi aruncat în temniţă, fiind eliberat abia odată cu domnia împăratului Constantin cel Mare, cel care a oferit creştinismului libertatea de cult, prin Edictul de la Mediolanum din 313.

După ieşirea din închisoare şi apoi chiar după moarte, Sfântului Nicolae îi sunt atribuite numeroase minuni, precum apariţia în visul împăratului, prin care le-a salvat viaţa celor trei ostaşi.

Celebru a rămas însă nu pentru una dintre aceste minuni, ci pentru binefacerea făcută unor fete dintr-o familie săracă. Acestea nu aveau zestre şi, prin urmare, aveau să rămână nemăritate. Atunci, sfântul ar fi venit noaptea şi ar fi aruncat o pungă de aur pe coşul casei, spre a-i servi drept zestre fetei mai mari. Punga a căzut într-un ciorap pus la uscat, iar asta e originea obiceiului de a pune cadourile de Moş Nicolae în ghete sau alte articole de încălţăminte. Apoi, Moş Nicolae a procedat la fel şi cu celelalte două fete din casa respectivă.

Într-o altă versiune a legendei, situaţia fetelor era mult mai dramatică. Acestea, tot din cauza sărăciei, ar fi urmat să fie vândute de părinţi şi să ajungă în sclavie, şi tocmai de la această soartă le-ar fi salvat Sfântul Nicolae.

Legenda a prins foarte bine în întreaga lume creştină, în epoca medievală. În Germania, personajul a devenit cunoscut sub numele de Nikolaus, iar în Ţările de Jos ca Sinterklaas. Santa Klaus din limbile anglo-saxone este o deformare a acestui termen şi, treptat, a ajuns să îl desemneze pe Moş Crăciun, care face cadouri pe 25, nu pe 6 decembrie.

De altfel, în multe ţări, Moş Nicolae nu mai aduce cadouri, această sarcină revenindu-i exclusiv lui Moş Crăciun, o figură comercială, fără legătură cu Sfântul Nicolae de la începuturile creştinismului. Acesta e popular printre copii şi aduce cadouri chiar şi în China sau Japonia, ţări care nu au nici cea mai mică legătură cu cultul unui sfânt creştin de pe vremea lui Constantin cel Mare.