Maestrul Zen Ryokan trăia în singurătate, într-o grotă aflată la poalele unui munte.
Un hoţ a venit într-o noapte cu gândul să îl jefuiască dar, odată intrat în grotă, şi-a dat seama că Ryokan nu avea nimic. În întreaga peşteră, nu era măcar un singur lucru pe care să îl poată fura!
Ryokan l-a surprins şi, văzându-i dezamăgirea, i-a spus: Probabil ai bătut drum lung până aici, în pustietăţile astea. Nu te pot lăsa să pleci cu mâinile goale. Îţi dăruiesc hainele mele!
Şi, dezbrăcându-se, i-a oferit omului veştmintele sale. În timp ce hoţul pleca, prea uimit ca să mai poată spune ceva, Ryokan se gândea, privind luna: Sărmanul om! Mi-ar plăcea să îi fi putut dărui ceva mai mult, cum ar fi luna asta frumoasă de pe cer.
