Viața secretă a copacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse, de Peter Wohlleben, traducere din germană de Dana Gheorghe, Publica, București, 2017

Peter Wohlleben, născut în 1964 la Bonn, a absolvit silvicultura la Rottenburg am Neckar, după care s-a angajat la administrația forestieră din landul german Hummel. Spre deosebire de majoritatea silvicultorilor, nu s-a mulțumit însă cu ceea ce i s-a predat la școală, ci a continuat să studieze pădurea și copacii pe cont propriu, cu multă pasiune. Concluziile la care a ajuns sunt de-a dreptul uluitoare, oferind amănunte remarcabile despre o lume care e sub ochii noștri, dar despre care știm atât de puține: pădurea.

Modul în care Wohlleben a ajuns să înțeleagă copacii nu i-a mai permis să îi trateze ca pe simpli furnizori de materie primă, de lemn, așa cum îi cerea slujba oficială. Așa că a demisionat din slujba la stat și în prezent administrează o pădure din munții Eifel, unde încearcă să protejeze copacii seculari. A scris mai multe cărți despre copaci, în care împărtășește rezultatul cercetărilor sale, confirmate, de cele mai multe ori, de munca altor entuziaști, din toate colțurile lumii. Cea mai cunoscută carte a sa este „Viața secretă a copacilor“, publicată la noi de Editura Publica, în 2017.

Într-adevăr, cum comunică copacii? Redăm mai jos două exemple, oferite pe parcursul acestei cărți.

O cercetare efectuată acum patru decenii în savanele Africii: „Acolo, girafele mănâncă salcâmii, lucru deloc apreciat de copacii în cauză. Ca să scape de vegetarienele cu gât lung, salcâmii, în decurs de numai câteva minute, reușesc să adune substanțe otrăvitoare în frunze. Girafele știu asta și se îndreaptă spre următoarele exemplare. Următoarele? Nu chiar. De fapt, animalele trec de copacii din imediata apropiere și își continuă festinul abia la 100 de metri depărtare. Explicația acestui comportament este uluitoare: copacul agresat emană o substanță de avertizare (în acest caz etilen), care le transmite vecinilor săi că se apropie pericolul. Odată recepționat semnalul, aceștia încep să concentreze la rândul lor substanțe otrăvitoare, ca să se poată apăra. Girafele cunosc jocul și de aceea se duc mai departe, spre alte locuri, unde alți copaci habar n-au ce li se pregătește“.

Dar acesta nu reprezintă decât cel mai spectaculos exemplu, referitor la modul în care copacii pot comunica. El este potrivit pentru a transmite mesaje rapide, în caz de pericol iminent. Există însă și o modalitate de comunicare mult mai profundă, care se petrece dincolo de ochii noștri – este comunicarea realizată prin intermediul rădăcinilor, care se conectează între ele fie direct, fie prin intermediul unor ciuperci, astfel încât oamenii de știință au ajuns dă vorbească despre un „Wood-Wide-Web“ care străbate pădurile noastre, inventat de copaci cu mult înainte ca oamenii să își fi construit propriul WWW – Internetul sau World Wide Web:

„Copacii nu se bazează doar pe curenții de aer, ei preferă să-și transmită mesajele de la unul la altul, prin intermediul rădăcinilor care formează o rețea, indiferent de vreme. În mod surprinzător, mesajele nu se transmit doar chimic, ci și electric, și asta cu o viteză de un centimetru pe secundă. În comparați cu corpul uman, procesul este extrem de lent. […] pentru a sigura transmiterea rapidă a informației, în cele mai multe cazuri se folosesc ciupercile ca intermediari. Acestea acționează precum fibrele optice de la internet. Rețele fine străbat pământul și îl împânzesc cu o densitate greu de imaginat“.

În afară de tema fascinantă a comunicării între copaci, cartea prezintă viața acestora, din stadiul de sămânță și până la adânci bătrâneți. Iar, în cazul copacilor, această expresie își regăsește sensul adevărat, deoarece o viață de 500 de ani reprezintă o medie absolut normală, dar există și exemplare cu o vechime de câteva mii de ani. pentru a înțelege vastitatea temelor abordate în carte, voi cita câteva titluri de capitole: Școala copacilor; Eticheta la copaci; Copacii își arată vârsta; Sentimentul timpului; Copacul bolnav; Copiii străzii; Aerul sănătos al pădurii.

Măcar pentru câteva ore, veți reuși, parcurgând această carte, să priviți lucrurile din perspectiva copacilor. Iar la următoarea plimbare prin pădure veți privi arborii cu alți ochi decât până acum.