Cartea lui Enoh este un text eliminat din Biblia canonică de teologii primelor secole, care au preferat să evite anumite teme sensibile, ce puteau da naştere unor interpretări nedorite.
Astfel de subiecte abordate în Cartea lui Enoh sunt ierarhiile angelice şi demonice, rolul îngerilor în apariţia şi răspândirea păcatului pe pământ sau modul în care aceştia vor fi pedepsiţi, la sfârşitul veacurilor.
Cu toate că a fost eliminată din Biblie, Cartea lui Enoh s-a bucurat, în permanenţă, de un imens prestigiu, atât în lumea ebraică, cât şi în lumea creştină. Spre exemplu, Enoh este menţionat de mai multe ori în Zohar, unul din textele fundamentale ale Kabbalei.
Mult timp, Cartea lui Enoh a fost cunoscută în Europa doar datorită unui număr mic de pasaje păstrate în sânul bisericii, precum şi a două fragmente greceşti, incluse în scrierile lui Georges le Syncelle şi Cedrenus.
Apoi au fost descoperite noi manuscrise, păstrate de biserica creştină locală din Etiopia, ca parte a Bibliei. Astfel, a devenit posibilă refacerea unei părţi mult mai consistente din textul originar, care rămâne, totuşi, fragmentar.
Textele reunite sub titlul Cartea lui Enoh au fost scrise, în cea mai mare parte, în secolele II-I a. Chr. Ele îi sunt atribuite patriarhului Enoh, tatăl lui Matusalem şi străbunicul lui Noe, un personaj biblic extrem de interesant, atât datorită viziunilor apocaliptice pe care le are, cât şi datorită faptului că, asemenea lui Ilie, nu a cunoscut moartea fizică pe pământ.
Cartea cuprinde numeroase fragmente, inegale ca valoare artistică sau din punct de vedere al informaţiei furnizate. Reţin atenţia, în mod special, una dintre „vedeniile din vis“, în care este prezentată, într-un mod simbolic, întreaga istorie a Israelului, culminând cu venirea lui Mesia, dar şi fragmentele în care ni se explică atracţia unei părţi din îngeri pentru „fiicele oamenilor“ şi modul în care aceştia au fost şi urmează încă să fie pedepsiţi.
Prin influenţa sa şi prin valoarea informaţiei pe care o oferă, Cartea lui Enoh – apărută în 2009 la Editura Herald – rămâne un text fundamental pentru istoria spirituală a epocilor premergătoare perioadei narate în Noul Testament.
