Halloween – asociat de obicei cu Noaptea Tuturor Sfinţilor – are, ca de altfel toate sărbătorile care au căpătat în ultimele două milenii o coloratură creştină, origini mult mai vechi. În acest caz, rădăcinile trebuie căutate la vechii celţi, care sărbătoreau, în ultimele zile ale lunii octombrie şi la începutul lunii noiembrie, așa-numitul Samhain.

Samhainul celtic

Sărbătoarea de Samhain dura şapte zile şi marca sfârşitul „anului luminos“ şi începutul „anului întunecat“.

Într-adevăr, celţii împărţeau anul în două jumătăţi sau două mari anotimpuri: anotimpul luminos, între mai şi octombrie, şi anotimpul întunecat, între noiembrie şi sfârşitul lui aprilie. În momentul corespondent de primăvara (6 luni înainte de Samhain), când se încheia anotimpul întunecat şi începea cel luminos, era o altă mare sărbătoare, numită Beltane.

Cu ocazia acestei sărbători de toamnă și de tranziţie spre anotimpul întunecat, celţii considerau că poarta spre cealaltă lume rămânea deschisă, pe durata celor şapte zile. Prin urmare, de Samhain, la sfârşitul lui octombrie şi începutul lui noiembrie, era momentul potrivit pentru diferitele vrăji şi pentru ceremoniile druizilor (preoții celți).

Dacă muritorii puteau pătrunde mai rapid pe tărâmul spiritelor, la fel stăteau lucrurile şi cu spiritele, care puteau ajunge mai uşor în lumea noastră. De aceea, se obişnuia să le fie lăsate diferite ofrande, fie în altare, fie chiar la intrarea în casă.

Porţile dintre lumi deschise în această perioadă nu puteau fi străbătute fără pericol decât de cei mai mari iniţiaţi. Un om obişnuit rătăcit pe tărâmul spiritelor putea fie să îşi piardă viaţa acolo, într-o lume ale cărei reguli nu le cunoştea, fie să se întoarcă după ceea ce el credea a fi fost o zi sau două, numai pentru a constata că pe pământ trecuseră de fapt mai mulţi ani (uneori decenii sau secole) şi că lucrurile erau total schimbate.

În plus, era interzis să mai fie semănături pe câmp după sărbătoarea de Samhain. Ea marca finalul perioadei de fertilitate şi tot ce nu fusese încă recoltat era distrus, de obicei prin foc, deoarece nu mai era considerat bun pentru consum.

De la Samhain la Halloween, după apariția creștinismului

Odată cu apariţia creştinismului în fostele zone celtice, vechile obiceiuri nu au putut fi stopate, în ciuda dorinţelor preoţilor, dar au fost puse sub o „umbrelă“ creştină, fiind asociate cu sărbătoarea catolică a tuturor sfinţilor. Apoi a ajuns în prim-plan sub numele de Halloween.

Acest termen reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even (evening), adică seara sau noaptea de dinainte de All Hallows. Până în secolul al XX-lea era scrisă și „Hallowe’en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul.

Iată detalii despre două sărbători românești cu semnificație asemănătoare:

• Sfântul Andrei (ziua lupilor și a strigoilor)

• Sfântul Gheorghe, în legătură cu care unele superstiții au fost redate în romanul Dracula de Bram Stoker.