Spectaculozitatea unei eclipse solare totale, când lumina dispare în miezul zilei, precum și repetarea periodică a acestor fenomene, la intervale neregulate și greu de anticipat de popoarele care nu făcuseră progrese în astronomie, au dus la apariția a diferite legende. Prin intermediul lor, oamenii din diferite civilizații au încercat să-și explice fenomenul, apelând la propria mitologie. Vă prezentăm, în continuare, câteva dintre aceste mituri referitoare la eclipsele de Soare și de Lună.
Mituri, credințe și superstiții despre eclipse în India
În mitologia hindusă, originea eclipselor trebuie căutată într-o luptă la nivel cosmic, desfășurată între diferite zeități, pentru a obține Amrita, băutura nemuririi.
Un spirit rău, Rahu, a luat forma unei zeități, primind de la zeul Vishnu o parte din lichidul pe care de fapt nu avea dreptul să îl bea. Soarele și Luna au descoperit această înșelătorie și l-au avertizat pe zeu. Acesta și-a folosit arma în formă de disc și a retezat capul demonului, înainte ca acesta să apuce să înghită băutura. Drept urmare, trupul lui Rahu a dispărut, dar capul său, care gustase deja licoarea divină, a rămas nemuritor și plutește în ceruri. Dornic să se răzbune pe Soarele și Luna care i-au dezvăluit înșelătoria, Rahu urmărește cele două astre și, când le prinde și încearcă să le devoreze, au loc eclipsele. (de remarcat faptul că Rahu are o importanță deosebită în astrologia vedică)
Pentru a obține eliberarea Soarelui și a Lunii, hindușii spun rugăciuni și fac diferite ritualuri de purificare.
Mituri, credințe și superstiții despre eclipse în Scandinavia
Locuitorii antici ai Peninsulei Scandinave credeau că Soarele și Luna, cărora le spuneau Sunna și Mane, sunt doi frați care aleargă pe bolta cerească, fugăriți de doi lupi înfricoșători, care vor să îi devoreze. Cel mai puternic dintre cei doi lupi se numea Managarmr și se hrănea cu energia oamenilor aflați în pragul morții.
Datorită forței ale, reușea destul de des să prindă Luna (eclipse solare fiind mult mai frecvente decât cele lunare), iar aceasta, odată mușcată, căpăta o culoare roșiatică.
Mituri, credințe și superstiții despre eclipse în Grecia antică
Grecii antici explicau eclipsele de Lună prin vizitele pe care zeița Lunii, Artemis, i le făcea lui Endimion, pe muntele Caria. Coborând pe pământ, Luna nu mai era vizibilă pe cer.
Alte legende spuneau că eclipsele sunt provocate de puternicii magicieni din Tesalia, ale căror farmece și incantații putea să atragă corpurile cerești pe pământ. Tocmai pentru ca aceste invocații magice să nu fie auzite de astre, exista obiceiul să se facă mult zgomot, în timpul eclipselor.
Mituri, credințe și superstiții despre eclipse în Persia
În Persia secolului al XVII-lea, se spunea că Soarele este ținut de Allah într-un fel de horn, cu o deschizătură la capete, prin care lumea este luminată și încălzită. Atunci când vrea să îi pedepsească pe oameni, Dumnezeu îl trimite pe îngerul Gabriel să astupe deschizătura.
De aceea, existau rugăciuni special concepute pentru eclipse, prin care divinitatea era rugată să îi ierte pe oameni și să deschidă poarta Soarelui.
Mituri, credințe și superstiții despre eclipse în Biblie
În Biblie, se vorbește despre faptul că, în timpul răstignirii lui Hristos, soarele s-a întunecat. În Evanghelia după Luca se spune: „Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc“.
Astronomii contemporani au încercat să folosească datele referitoare la această eclipsă pentru a stabili cu exactitate data crucificării, stabilind momentul în care o eclipsă de soare a fost vizibilă de pe teritoriul Israelului. S-a ajuns la două variante posibile, astfel de eclipse solare având loc, se pare, în anii 29 și 33.
Calendar astrologic – luna nouă și luna plină, eclipse de soare și de lună, planete retrograde
Luna neagră – ce înseamnă și când se produce?
