În fiecare zi, din toate punctele de vedere, totul îmi merge din ce în ce mai bine – iată o frază cu care Emile Coue a făcut minuni, pentru prieteni și pacienți.

Începuturile. Emile Coue, un farmacist de succes

Emile Coue de Châtaigneraie s-a născut pe 26 februarie 1857 la Troyes, în Franţa, şi a murit la 26 iulie 1926 la Nancy, în aceeași țară. Psiholog şi farmacist , el este autorul metodei de vindecare şi dezvoltare personală bazată pe autosugestie. Într-un mod simplu şi totodată genial, a explorat căi noi şi originale în cadrul psihologiei moderne, ceea ce l-a făcut precursorul psihologiei comportamentale şi al gândirii pozitive.

Emile Coue s-a născut într-o familie bretonă nobiliară scăpătată. După ce a terminat şcoala cu succes, a dorit să îmbrăţişeze meseria de chimist dar, studiile fiind prea scumpe, a trebuit să renunţe la acest vis din cauza situaţiei financiare precare a tatălui său, care lucra ca muncitor la Căile Ferate. Atunci şi-a ales o altă meserie, şi anume aceea de farmacist. După un stagiu de trei ani în oraşul său natal, şi-a încheiat formarea la Paris, la colegiul Sainte-Barbe şi apoi la Şcoala de Farmacie.

La vârsta de 26 ani, Emiles și-a deschis propria farmacie la Troyes, unde a câştigat repede stima clienţilor. Dotat cu un simţ remarcabil al contactului cu oamenii, tânărul farmacist ştia să îşi vândă preparatele însoţite de cuvinte încurajatoare, asigurându-şi astfel clienţii că acestea vor da cele mai bune rezultate. Bolnavii pe care îi convingea uşor, ştiind să le spună cuvinte potrivite despre eficacitatea medicamentelor, începeau cu adevărat să se simtă mai bine. Astfel, el a decoperit treptat ceea ce noi numim efectul placebo.

„O să vedeţi ce mult bine vă va face ….şi acesta nu este decât începutul” obişnuia el să spună. Mărturiile de recunoştinţă au început să se reverse asupra lui. Optimismul şi entuziasmul său comunicativ făceau minuni, iar clienţi din ce in ce mai numeroşi se îndreptau spre farmacia lui.

Importanţa sugestiei în vindecare

Experienţa din primii ani ca farmacist l-a făcut să conştientizeze eficienţa sugestiei şi a acţiunii determinate de imaginaţie în procesul de vindecare. Coue credea în acţiunea medicamentelor, dar presimțea, de asemenea, că spiritul nostru este capabil sa amplifice şi să prelungească această acţiune. „Cocând“ mult timp această intuiţie şi lăsându-se dirijat de un extraordinar simţ al observaţiei, a început să dezvolte primele principii pe care își va construi mai târziu metoda.

Orice boală are un efect dublu, producând efecte asupra condiţiei fizice a pacientului, dar şi asupra moralului său. Dirijând imaginaţia într-un mod pozitiv, este posibil să înclini balanţa spre latura cea bună şi de acolo să determini vindecarea. Astfel, atunci când un bolnav este convins că se va vindeca, acest lucru se va produce, dacă este posibil. Dacă vindecarea nu este posibilă, el va putea sa obţină totuşi, prin sugestie, o ameliorare a bolii sale.

În paralel, Coue a aflat de existenţa unui doctor mai puţin obişnuit, Ambroise-Auguste Liebeault din Nancy, care obţinea rezultate uimitoare prin practicarea hipnozei. I-a făcut o primă vizită în 1886 şi de atunci a început să fie pasionat de această disciplină relativ nouă , bazată pe eficienţa sugestiei verbale. A făcut cunoştinţă şi cu lucrările profesorului Hippolyte Bernheim, în care a găsit confirmarea principiilor pe care le prezenta şi le promova. Aceste două personalităţi reprezentau Şcoala din Nancy, curent care se distingea pe vremea aceea în concepţiile legate de hipnoză de Şcoala Salpetriere a doctorului Charcot.

În 1901, Coue s-a întors la Nancy pentru a-şi aprofunda cunostinţele şi pentru a urmări o vreme conferinţe la facultatea de medicină.

Definitivarea metodei Coue

Metoda sa începea să prindă contur. Ea se baza pe câteva principii foarte simple, extrase din observaţiile sale:

– orice idee care ne trece prin minte tinde să devină o realitate în ordinea posibilului. Astfel ideea de vindecare poate să producă vindecare. Sau mai mult, pe plan psihologic, dacă consideri ca este uşor să te vindeci, uşurezi efectiv vindecarea.

– fiinţa noastră inconştientă sau imaginativă, care constituie partea ascunsă din noi, determină stările noastre fizice şi mentale. Acest inconştient este mult mai puternic decât fiinţa şi voinţa noastră conştientă, pe care o cuprinde în întregime, el este cel care stăpâneşte toate funcţiile organismului nostru şi fiinţa noastră morală. Deci, de fiecare dată când există un conflict între imaginaţie şi voinţă, imaginaţia este cea care câştigă.

– imaginaţia şi voinţa trebuie în consecinţă să lucreze în sinergie; atunci când imaginaţia şi voinţa sunt în acord, ele nu se adună, ci forţa uneia se înmulţeşte cu a celeilalte.

– imaginaţia poate fi condusă cu ajutorul autosugestiei metodice.

Renunțarea la hipnoză și accentul pe autosugestie

Renunţând într-un final la folosirea hipnozei, Coue a elaborat o metodă care făcea apel la sugestia lucidă, condusă metodic de idei pozitive. El a sintetizat-o in fraza cheie amintită la începutul acestui articol: „În fiecare zi, din toate punctele de vedere, totul îmi merge din ce în ce mai bine”, repetată de 20 de ori dimineaţa şi de 20 de ori seara, în vederea condiţionării imaginaţiei într-un mod favorabil. Repetând maşinal această formulă, fără intervenţia voinţei, este posibil să faci să pătrundă mecanic în subconştient ideea de ameliorare, de progres. Şi atunci când această idee şi-a făcut drum în profunzimile subconştientului, ea devine capabilă de acţiune.

În 1910, când s-a stabilit la Nancy, a pus bazele unei „clinici libere” în locuinţa sa din strada Jeanne d’Arc. Acolo primea bolnavii care veneau să-l consulte, în şedinţe individuale sau colective, care aveau loc în biroul lui, sau în anotimpurile calde în grădină, iar vindecările spectaculoase erau din ce în ce mai frecvente. De atunci, s-a impus ca psiholog şi terapeut de excepţie. Veneau la el oameni de toate rangurile, primindu-i pe fiecare cu aceeaşi bunăvoinţă. El îl învăța pe fiecare arta de a întrebuinţa bine acest instrument extrem de eficient care este autosugestia bine dirijată.

Succesul definitiv şi consacrarea internaţională a lui Coue

În 1913, Charles Baudouin, tânăr licenţiat în filosofie, a devenit interesat de munca lui şi a contribuit la celebritatea sa. Asociat cu Baudouin, primul său discipol, Coue a pus bazele Şcolii de psihologie aplicată din Lorena. El a publicat lucrarea „Stăpânirea de sine prin autosugestie” care a cunoscut un succes răsunător, fiind tradusă in mai multe limbi.

Renumele lui a depășit rapid granițele Franţei. Călătorea frecvent în Marea Britanie, în Elveţia şi în Belgia pentru a ţine conferinţe în faţa publicului pe care îl cucerise. În 1923 a călătorit în Statele Unite ale Americii, unde a fost primit de preşedintele Calvin Coolidge. Coue a ținut conferinţe la New York, apoi în alte oraşe, în faţa unor mulţimi entuziasmate, având parte de o primire triumfală. S-a înregistrat şi un film, pe un disc.

A făcut și un al doilea periplu de cealaltă parte a Atlanticului, în anul următor. La întoarcere, în ciuda oboselii extreme provocate de activitatea sa intensă, a ținut un şir de conferinţe în Franţa şi în Europa, făcând faţă unui public din ce în ce mai numeros. A primit în continuare şi acasă pacienţi veniţi din toată lumea.

Epuizat, Emile Coue s-a stins pe 2 iulie 1926, din cauza unei pneumonii. Metoda Coue continuă să ajute şi astăzi milioane de oameni din toate colţurile lumii.

Coué ne-a învățat cum să folosim bine imaginația și autosugestia. Există însă și căi cu totul greșite, pe care le poți afla în acest articol despre efectul Nocebo și pericolele sale

Iată și o legendă orientală despre copacul împlinirii tuturor dorințelor – cum îți creezi viitorul, bun sau rău, prin intermediul propriei imaginații

Vrei să atingi un grad mai înalt de autocunoaștere? O poți face cu ajutorul unor analize astrologice personalizate